La atelierul de teatru, anul acesta lucrăm la o piesă foarte dragă nouă: “Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama” de Matei Visniec. Copiii se familiarizează cu limba română prin lectură, iar pe măsură ce înțeleg textul și încep să intre în personaj, ies la iveală destăinuiri, amintiri, asemănări cu viața reală.
Extraterestrul din piesa lui Matei Vișniec le aduce copiilor din piesă în dar „bulgări de timp” pentru a compensa lipsa de timp petrecut cu părinții. La plecare, cere ca amintire doar o pijama, un lucru obișnuit din serile de acasă care semnifică odihnă, relaxare, siguranță. Autorul se întreabǎ dacă adulții de azi oferă suficient timp copiilor, acesta fiind cel mai simplu și, poate, cel mai rar dintre daruri.
E o întrebare care ne privește pe toți. Trăim într-o lume în care timpul e o resursǎ greu de găsit, mai ales pentru familiile care au reconstruit totul de la zero, într-o țară nouă, cu zile lungi de muncă. Deseori, pǎrinții au puțin timp pentru copii, iar aceștia își găsesc reperele altundeva: pe un ecran, într-un videoclip, cu prietenii online.
Aceasta este o presiune pe care o resimt multe familii, indiferent unde trăiesc, dar știm că fiecare generație a avut propriile provocări. Bunicii au crescut într-un alt ritm de viață și s-au confruntat cu alte lipsuri. Copiii de azi cresc într-o lume plină de informații, cunoștințe și conținut, dar poate mai săracă în timpul petrecut împreună. Copiii de mâine vor avea nevoie, poate mai mult ca oricând, de cineva care să le ofere, ca extraterestrul din poveste, ceva care nu poate fi înlocuit cu daruri: timp.
Voi ce ați alege ca amintire dintr-o zi obișnuită de-acasă?
Proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
#ScoalaRomaneascăARPRO#DRPRomânia#DRP#DPRP#DepartamentulPentruRomâniiDePretutindeni
